substantiv
ocazie, prilejimprejurare, circumstanta
motiv, cauza
nevoie, folos
(pl.): afaceri, chestiuni, treburi
verb tranzitiv
a prilejui, a ocazionaa determina, a impinge
a sfatui (pe cineva sa faca ceva)
to take occasion by the forelock = a se folosi de un prilej; a prinde ocazia
on the occasion of his appointement = cu ocazia numirii sale
upon occasion = cand e cazul
on several occasions = in mai multe randuri, cu mai multe ocazii
as occasion requires = dupa imprejurari
he has no occasion to complain = n-are nici un motiv sa se planga
have no occasion for it = n-am nevoie de asta, nu-mi este de nici un folos
Sinonime:
(substantiv) affair, function, juncture