Traducere recoil în Dicționarul Englez Român

recoil

(rē'kēl )


substantiv
destindere (a unui arc)
recul (al unei arme de foc)
repulsie; aversiune
verb intranzitiv
a da inapoi, a se feri
(d. arcuri): a se intinde
(d. arme de foc): a avea recul
(mil.): a se replia (inaintea unui atac)




Sinonime:
(substantiv) kick, rebound, repercussion
(verb) bounce, bound, cringe, flinch, funk, quail, resile, reverberate, ricochet, shrink, spring, wince