Traducere warrant în Dicționarul Englez Român

warrant

('wrənt )


substantiv
justificare
imputernicire
chezasie, garantie
mandat, ordin
verb tranzitiv
a justifica
a indreptati
a imputernici
a garanta (pt. cineva sau ceva)

you have no warrant for what you do = n-ai imputernicire pentru ceea ce faci
death warrant = ordin de executie
search warrant = mandat de perchezitie
to issue a warrant against = a emite un mandat de arestare impotriva
(mil.) warrant-officer = subofiter
he was not warranted in asking = n-a fost indreptatit sa intrebe




Sinonime:
(substantiv) countenance, endorsement, guarantee, imprimatur, sanction, warranty
(verb) justify